Ioana Drăgan a debutat editorial în 1997, într-o perioadă în care ideea de nouă proză românească nu prinsese conturul de azi. Ce a pierdut, prin absenţa unui reper comun, generaţionist, autoarea a câştigat ca individualitate. într-o scriitură vie şi suplă, tematica şi problematica ei feminină era traforată de o privi re rece, necruţătoare. După un deceniu şi mai bine, nu trebuie să fiu Mafalda pentru a sesiza un fapt: că Ioana Drăgan, revenită prin această carte în actualitatea literară, se află în cea mai bună formă prozastică.
There are no reviews yet.