Casandra

Christa Wolf (1929-2011) este una dintre cele mai cunoscute scriitoare germane ale secolului al XX-lea, originară din fosta Republică Democrată Germană. Romanul Der geteilte Himmel (tradus în română la editura Univers sub titlul Cerul dragostei), publicat în anul 1963, i-a adus Christei Wolf primul premiu literar al Academiei de Arte din RDG – premiul Heinrich Mann. A publicat apoi romane, povestiri, scrisori, discursuri, scenarii, ajungând să fie o scriitoare foarte cunoscută în Germania și tradusă în lumea întreagă. După unificarea Germaniei, cu toate atacurile jurnaliștilor care îi reproșau aprig faptul că fusese membră a Partidului Socialist Unit al Germaniei, Christa Wolf a reuşit să-şi păstreze o imensă popularitate. Unul dintre biografii ei nota: „Christa Wolf era un cult“. În 1989, Christa Wolf a fost propusă pe lista candidaţilor la Premiul Nobel pentru literatură. Romanele Medeea. Glasuri și Casandra reprezintă o îndepărtare a autoarei de temele contemporane pentru a căuta în istorie personaje și modele universal valabile, în orice epocă.

„Scriitoarea Christa Wolf (1929-2011) o transformă pe Casandra, personajul central al romanului său cu acelaşi titlu, apărut în anul 1984, în reprezentanta simbolică a femeilor din lumea occidentală (fie ea şi est sau vest germană…), pornind de la premisa că, de-a lungul a numeroase epoci, ele au fost silite să acţioneze într-un anumit fel sau să nu acţioneze deloc; ori, alteori, au fost reduse la tăcere sau au fost oprimate pentru a servi interesele taţilor, soţilor sau fraţilor lor şi, indirect, pentru a nu putea să se ridice împotriva puterii masculine, a violenţei dezlănţuite şi/sau a războiului.(…) Construită în acest fel, realitatea din Troia Christei Wolf devine, mai ales din perspectiva profundei şi sensibilei Casandra, o lume (şi, implicit, o societate omenească) a cărei inocenţă originară, oarecum în mod asemănător cu viziunea pe care o regăsim în cărţile lui David Grossman, tinde să se spulbere pentru totdeauna şi să dispară, sub ameninţarea constantă şi tot mai evidentă a corupţiei în cele mai diverse forme ale sale, dar şi sub atacurile insidioase ale violenţei şi înşelătoriilor mici sau mari. Textul a fost privit, tocmai de aceea, ca un studiu atent al unui caracter, dar şi ca o elaborată frescă a unei lumi ce cade, treptat, pradă propriilor sale vicii şi slăbiciuni. Reprezentantele feminismului mai mult sau mai puţin militant nu au ezitat ca, pornind de aici, să clameze chiar că ar fi vorba despre demersul feminist de a da glas celor aflate, altfel, în incapacitatea ori imposibilitatea de a se exprima. Numai că, dincolo de astfel de interpretări partizane, romanul Christei Wolf e o excelentă alegorie, perfect configurată şi minunat pusă în scenă“ (Rodica Grigore, Casandra sau curajul de a spune adevărul, Cultura)