Patrícia Melo, autoarea romanului, a reușit să mă surprindă plăcut, încât am terminat această carte în doar câteva ore, în decursul unei zile. Este surprinzător cum aceasta, femeie fiind, reușește să ne prezinte o întreagă poveste de viață – să nu vă imaginați că tipul, Máiquel, era criminal de mic -, autoarea surprinzând toate trăirile acestuia, încă de când a omorât primul om și până la ultimul. Trăiri unite în droguri, fum de țigară, alcool, sex, lipsa banilor, traiul cotidian înecăcios, plictisul, uneori și frica și disperarea. Máiquel trăiește într-o societate în care nici un om nu este cine pare el să fie, fiecare disimulându-și chipul într-un mod propriu, însă tocmai această putere pe care i-o oferă crima, care aduce moartea și înrădăcineaza frica în inima oamenilor, îi dă acea capabilitate de a-și da seama cine trebuie să moară dintre toți cei răi.
În lipsă de bani, Máiquel este „angajat” de către ceilalți oameni, aparent buni, pentru a ucide persoanele care le-au făcut lor, contra unei sume de bani. Acceptând – după numeroase pasaje de introspecție, întrebări, contradicții – Máiquel ucide, pe rând, mai mulți delincvenți, pedofili, tâlhari, iar aceste lucruri îl fac pe Máiquel să crească în ochii celorlalți oameni din împrejurimile în care trăiește – acest aspect mi s-a părut oarecum destul de ciudat, dar l-am luat drept o metaforă, ca să-i zic așa, omul care acceptă răul, pe care-l numește, la un moment dat, „necesar”, atât timp cât e pus în slujba binelui său.
There are no reviews yet.