Ion Aramă (18 octombrie 1936 – 26 septembrie 2004) a fost un scriitor și ziarist militar din aceeași generație cu Ion Grecea și Ion Lotreanu. Cărțile sale, publicate între 1959 și 2002, ocupă un întreg raft de bibliotecă (treizeci de volume originale, la care se adaugă nouă traduceri din literatura universală). Printre cele mai cunoscute romane scrise de Ion Aramă amintim: Cu Bricul Mircea în jurul Europei, Rapsodia albastră, Furtuna albă, Țărm fără catarge, Ne‑așteaptă marea – inspirate din viața marinarilor militari, Trecătoarea de fier, Câmpia de foc, Ultima redută, Detașamentul Călina, Mareșalul și soldatul, Am fost cu toții soldați – inspirate din evenimentele primului și celui de‑al doilea război mondial.
Ion Aramă a urmat cursurile Liceului Militar de Marină din Galați, unde și‑a descoperit dragostea pentru mare și pentru viața ostășească. Între 1954 și 1968, a lucrat ca redactor la gazeta Flota Patriei din Constanța, urmând în paralel cursurile Facultății de Filologie din București. După ce s‑a mutat la București în 1968, Ion Aramă a fost redactor‑șef la Editura Militară până în 1981, timp în care a redactat peste 150 de cărți. A lucrat cu Nichita Stănescu la volumul Un pământ numit România, cu D.R. Popescu la Prea mic pentru un război atât de mare, cu Virgil Carianopol, Laurențiu Fulga, Gheorghe Tomozei, Marin Preda și alții. Între 1982 și 1993 a fost redactor, apoi redactor‑șef adjunct, la ziarul Apărarea Patriei și, respectiv, la revista Viața Armatei. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor (1972) și doctor în filologie (1988). După 1993, a fost membru fondator al Ligii navale române și redactor-șef al revistei Marea Noastră pentru tineret.
There are no reviews yet.