Autor straniu şi inclasificabil, în ciuda etichetărilor spectaculoase, Otto Weininger (1880-1903) se înscrie deliberat pe direcţia unei gândiri exaltate, rebele, intolerante. Reflecţiile sale psihologice şi filosofice vădesc o profunzime care ar fi fost, poate, confirmată şi precizată de lucrări ulterioare, dar care, altfel, ne mărturisesc o nelinişte vecină cu patologia, dar şi graba autorului lor de a-şi tematiza intuiţiile, parcă presimţindu-şi neputinţa de a prelungi durata unei vieţi măcinate, probabil, de poveri greu de cuprins în discurs.
Fragmentele din lucrarea de faţă reiau ideile îndrăzneţe şi provocatoare din Sex şi caracter (Geschlecht und Charakter, 1903) şi analizează rostul culturii şi al moralei în faţa provocărilor ştiinţei, într-o lume pozitivistă, care estompează individualităţile. Aforismele care întregesc lucrarea de faţă ne pun în faţa unui proiect ale cărui fărâme ne permit să intuim anvergura pe care ar fi putut‑o atinge gândirea acestui autor.
There are no reviews yet.